Republica Utopia
Forum de discutii in probleme sociale si politice
Republica Utopia
Asigura exprimarea libera a gandurilor dumneavoastra in domeniile amintite sau in orice domeniu doriti cu conditionarea urmatoare
Intotdeauna sa existe in exprimari respectul pentru partenerul de discutii si pentru toti ceilalti
Sa existe intotdeauna respectul pentru libertatea si demnitatea tuturora din jurul dumneavoastra
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Republica Utopia | Reguli | Inregistrare | Login
POZE REPUBLICA UTOPIA
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
sexyindianca
 | Femeie
24 ani
Ilfov
cauta Barbat
24 - 53 ani |
|
|
|
Cum influenţează câinele personalitatea copilului?
Dr.Dan Florin VOICU
Medic primar veterinar
Adopţia unui câine este o decizie luată destul de frecvent în multe familii, de obicei, sub "presiunea" insistenţelor unui copil. Este oare cazul ca părinţii să satisfacă cererea celui mai tânăr membru al familiei sau poate că momentul ales nu este cel mai potrivit ? Poate că părinţii ar trebui să aibă această iniţiativă !?!
Nu doresc să discutăm situaţia în care într-o familie există deja un câine şi ulterior apare un copil. Această temă a mai fost analizată într-unul dintre numerele anterioare ale revistei. De această dată ne adresăm familiilor care au unul sau mai mulţi copii şi care au ajuns în situaţia (ne)dorită de a avea şi un căţel.
ÃŽn general, copilul este cel care manifestă dorinţa de a aduce animalul acasă, iar părinţii se pot grăbi sau nu să i-o înfăptuiască. Poate că pentru unii părinţi criteriile luate în calcul pentru împlinirea doleanţei vor fi notele bune la şcoală ale juniorului sau alte considerente familiale. Probabil că unii dintre dumneavoastră au cumpărat deja chiar această revistă pentru a găsi un câine potrivit la rubrica de publicitate.
Cred că, înainte de alte considerente, trebuie să ştiţi că un câine aflat în preajma copilului dumneavoastră nu poate avea decât o influenţă benefică asupra acestuia.
Dacă aveţi un copil foarte mic, vă recomand să vă abţineţi de la adoptarea unui patruped. Pe de o parte din cauza faptului că probabil nu veţi avea suficient timp să vă ocupaţi de creşterea şi educarea unui câine în paralel cu cea a copilului. Pe de altă parte, copiii mici au tendinţa să se joace "chinuind" câinele, cu o inocenţă caracteristică. Nu toate rasele vor accepta un asemenea "tratament" fără să riposteze şi de aici apare conflictul. Nu cred că veţi fi totuşi dispuşi să găsiţi adevăratul "vinovat" şi atunci este foarte probabil că veţi lua unele măsuri împotriva câinelui care atacă "din senin" "copii nevinovaţi". Aşa că mai bine renunţaţi la achiziţionarea unui câine sau luaţi-vă un acvariu cu peşti sau un papagal în colivie, adică vietăţi care să beneficieze de un anumit "ecran protector" faţă de "bunele intenţii" ale copilului.
Lucrurile se schimbă însă dacă aveţi un copil mai mare, care poate diferenţia deja binele de rău, sentimentele, senzaţiile şi îşi poate asuma responsabilitatea îngrijirii unui animal de companie, poate prima responsabilitate majoră în viaţă. Dezvoltarea acesteia este extrem de importantă în formarea şi definirea personalităţii copilului, mai ales în perioada imediat următoare, de tranzit spre adolescenţă, şi, desigur, definitorie şi în modelarea personalităţii viitorului adult.
|
|
| pus acum 20 ani |
|
|
|
(continuarea articoulului)
Vârsta optimă la care un copil înţelege şi îşi asumă această responsabilitate este de 10-12 ani la băieţi şi 8-10 ani la fete. Veţi constata cu surprindere că fiul sau fiica dumneavoastră va intra foarte bine în rol. Va şti când trebuie să vă prezentaţi la medic pentru vaccinarea căţelului sau ce sortiment de hrană trebuie să-i cumpăraţi de la magazin.
Orele de plimbare prin parc ale copilului împreună cu căţelul sunt benefice pentru amândoi. La această vârstă, copilul poate deja să manevreze singur câinele (desigur dacă şi acesta are o educaţie adecvată). Această activitate nu trebuie privită ca "deturnare" de la pregătirea temelor pentru şcoală sau de la "activităţile gospodăreşti" ale copilului. Veţi observa că, în scurt timp, câinele va deveni cel mai bun şi apropiat "confident" al acestuia. Copilul se va confrunta cu o situaţie cu totul inedită, deoarece, pentru prima dată, o fiinţă vie va depinde de el, ceea ce înseamnă că va trebui hrănită, periată, plimbată, dusă la medic şi toate celelalte. Trebuie să fiţi foarte atenţi la "negocieri", astfel încât să puneţi copilului toate aceste condiţii înainte de a lua câinele. Ulterior, copilul trebuie supravegheat, astfel încât să nu renunţe la nici una dintre obligaţiile pe care şi le-a asumat. Dacă le veţi prelua dumneavoastră, nu aţi rezolvat nimic, decât să marcaţi o "bilă neagră" şi un eşec în procesul educaţional. Consecinţele nu trebuie să vi le spun, le veţi simţi mai târziu.
Desigur că uneori, dar nu prea des, îl puteţi ajuta pe copil (înlocuindu-l în îndeplinirea unor obligaţii faţă de câine), dacă se va justifica motivat. Nu trebuie ca aceste obligaţii să se transforme într-o modalitate de pedepsire a copilului. Niciodată nu îi veţi spune acestuia: "Tu ai vrut câine! Nu poţi pleca în excursie!" sau altele asemenea. Consider că, dacă doriţi să-i interziceţi anumite lucruri, puteţi găsi o motivaţie mai raţională şi nu veţi da vina pe câine.
Numeroase studii efectuate în străinătate au relevat faptul că foarte multe personalităţi, dar mai ales oameni care au reuşit să se afirme şi să devină un "nume" în diverse domenii de activitate, provin din familii în care au crescut alături de un câine.
Nu garantăm aceeaşi şansă şi pentru copilul dumneavoastră, dar poate că acest lucru vă va pune pe gânduri şi va constitui un argument forte în sensul adoptării unui câine pentru copil.
Şi, ca un argument în plus, trebuie să ştiţi că rata infractorilor proveniţi din copii care au avut sau au crescut lângă un câine este aproape nulă.
|
|
| pus acum 20 ani |
|